Andra Rotaru

Andra Rotaru

Mihai Eminescu, opera prima pentru debut, Botoşani, 2006

Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, pentru debut, 2006

Iustin Panţa (premiul Uniunii Scriitorilor filiala Sibiu), 2006

Tudor Arghezi, opera prima, Tg. Jiu, 2006

nominalizare la premiile U.S.R., 2006

altele: Ion Vinea; căştigătoare a programului de Creative Writing Râşca 2005 (prima ediţie), etc.

(reviste literare & TV): Marius Chivu, Tudorel Urian, Alex Matei, Nora Iuga, Constanţa Buzea, Claudiu Komartin, Dan C.Mihăilescu, D.R.Popa, Şerban Foarţă, etc.

M-am născut la 5 ianuarie 1980…şi cea mai mare parte a copilăriei mi-am petrecut-o la Constanţa, împachetând pământ în frunze de viţă, o delicatesă. Printre altele, de mică mi-au plăcut animalele. Pe căţelul meu Mucky l-am terorizat până pe la vârsta de 3 ani, făcând schimb de blană şi jucării cu el. Prietena cea mai bună a mea era Crina, o păpuşă căreia îi rodeam degetele şi obrajii, şi pe care bunicii de la Constanţa încă o păstrează. Şi învăţasem tot pe atunci că peştii cumpăraţi de la piaţă, pot fi resuscitaţi dacă îi puneam într-un lighean cu apă plus multă sare…Cântam Pe valurile Dunării în curte şi făceam piruete sub bolta viţei de vie.

Ştiam 33 de strofe din Luceafărul la 7 ani, dar de scris încă scriam de la dreapta la stânga. Îmi plăceau gumele de mestecat cu abţibilduri, aduse de unchiul Aurel din voiajele pe mare, mirosul de brad şi de tutun. Nuca de cocos de atunci, încă mai există. Mă măsuram în înălţime în funcţie de rafturile din bucătărie, scoteam limba tuturor şi când am primit perechea de role la care visam, mi-am rupt un deget…Am mâncat în ziua aceea cu cealaltă mână, ca nu cumva să mi se ia rolele înapoi. La întrebarea “pe cine iubeşti mai mult” răspundeam că pe “baba de la colţ”, care nici acum nu ştiu cine e.

Am stricat multe saltele de plajă în tufele de trandafiri, încercând să plonjez cât mai adânc în pământ, nu am dormit niciodată într-un hamac în vie, aşa cum făcuseră când erau mici tata şi Aurel, iar când am descoperit trapa de la canalizarea din curte am urmărit curioasă traseul melcilor fără cochilie.

Pe cei care veneau neanunţaţi în casa copilăriei îi avertizam că “eu sunt prima la toate: la masă, la baie, la pieptănat…” Muzica pe care adormeam şi mă trezeam era Bee Gees, John Lennon, Wham, The Shorts şi al lor Comment ca va…iar acum Placebo, Noir Desire, Muse, Serj Tankian, Within Temptation, Doors, Nick Cave, Madrugada şi tot aşa…cât să mai scriu o carte în zdrăngănitul lor.

Când am văzut la 13 ani Doors, vitrinele cinematografului au păstrat chipul meu imprimat peste chipul actorului… şi de atunci scriu. Nu se pun poemele cu struţi din şcoala generală sau caietele găsite în biblioteca bunicilor. Miroseam cărţile, îmi plăcea izul dulceag de praf şi hârtie şi mă atrăgeau copertele. După ce am mirosit-o pe V. Woolf şi farul ei, am însemnat prima fila a unui caiet cu un titlu mare: ROMAN.

Nu am fost la Pere Lachaise, dar am poze şi îmi place Albinoni.

Îmi mai plac Nora Iuga, Livia Roşca, Kundera, Rushdie, Mishima, Abe, Llosa, Duras, Yourcenar…şi din când în când Zmeuropia, prinţul Akihito şi aripile de toate felurile.

În rest, viaţa mea începe în copilărie şi se întoarce acolo.