Off

Poemul Mâini, în bulgară, în traducerea Lorei Nenkovska

by andra on 30 September 2010

РЪЦЕ

понякога нямаме вече ръце
стоим с прилепени едно до друго тела
гледаме се. когато поискаме да се прегърнем,
от мястото на ръцете ни поникват високи треви.
тогава знаем, че никога няма да се докоснем,
че на мястото им лято подир лято ще се натрупват
повече, прегърнали брега ръце, които са ни чужди
те растат в подводните планини, където не може да се достигне
понякога ни е дадено да ги видим отблизо, друг път изчезват

слънцето и изтегнатите на брега тела
бавно се удрят във водата. потапяме се в нея и от мястото, където изчезваш
водораслите рисуват силуета на тяло с твоите ръце.
всяка нощ стоя над възглавието ти
и бдя над ръцете ти. водата е все по-студена, ръцете са все по-големи.

Превод от румънски: Лора Ненковска

http://crosspoint.mediabg.eu/?p=8212


şi poemul în română


din când în când nu mai avem mâini.

stăm cu trupurile lipite unele de altele,

ne privim. când vrem să ne îmbrățișăm,

din locul mâinilor ies ierburi înalte.

atunci știm că nu ne vom atinge niciodată

că în locul lor, vară de vară,

vor fi aduse și mai multe mâini, străine nouă

îmbrățișate la mal.

cresc în munții de sub apă, unde nu se poate ajunge.

uneori le putem vedea de aproape, alteori dispar

soarele și trupurile întinse la mal

lovesc apa încet. ne afundăm în ea și, din locul în care dispari,

algele desenează forma unui trup cu mâinile tale.

în fiecare noapte stau la căpătâiul tău

și-ți veghez mâinile. apa e tot mai rece, mâinile sunt tot mai mari.

Comments are closed.